Poveste

Poveste

Vântul mă mângâie cu adieri ușoare, 

Simt pe chip mireasma și ei boare, 

Culeg toate visele mele dintre gânduri,

Și le așez liniștită iar printre rânduri.

 

Un vis mă urmărește în viață mereu 

Când mi-e dor îl găsesc în sufletul meu, 

Privesc în grădină frumoasele albastrele, 

Se pierd în zare departe toate visele mele. 

 

Șovaielnic vântul chicotește la geam

Printre rânduri scrise multe gânduri am, 

Pe cerul nopții se adună stele căzătoare, 

Numai una fuge printre ramuri în depărtare 

 

Ascult freamătul frunzelor înverzite în curte, 

Parcă și Luna vrea acum  iar să mă caute, 

Cântecul păsărilor din curte vreau să îl ascult  

Culeg în suflet multe primăveri din demult. 

 

Toate ramurile se ascund bine în clipa visării  

Acum când pe cercăltoresc supărați iar Norii   

Când umbrele toate coboară peste ferestre, 

Pe cer ascult ale nopții frumoase orchestre. 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->