Poveste de viaţă
-fabulă de moravuri ţărăneşti-
Vasile Neagu-Scânteianu
Vlăstarul prim al tinereţii
Este adesea şi cel bun,
Că are-n el tăria vieţii-
Dar şi necazurile duium!
Însă poveştile, mezinul,
Îl văd adesea drept erou,
Dar vezi că viaţa şi destinul-
Mai scoate din el şi un bou!
Cel mare e trimis în lume
Precum ,,un fiu rătăcitor",
Un rost să-şi facă şi un nume-
Având doar cerul protector!
Menit de mulţi să rabde biciul
Şi răul cel umilitor,
El e adesea sacrificiul-
Şi ,,ţapul cel ispăşitor"!
Din greutăţi mereu învaţă
Să-şi ducă traiul din nimic,
Pe când părinţii îl răsfaţă-
Doar pe mezinul, că-i mai mic!
Dar viaţa îşi întoarce roata,
Deşi poveştile n-o spun,
Că pân 'la urmă, de vrea soarta-
Ajunge iar să fie bun!
Pe când cel oploşit întruna
Şi de părinţi şi de poveşti,
Ajunge râsul, nu cununa-
De n-ai cu ce să te mândreşti!
Că el ţi-a dat mereu la spate
Tot binele ce i-ai făcut,
Şi îţi întoarce vorbe moarte-
Mai bine nu l-ai fi făcut!
Morala:
Părinţi, nu credeţi doar poveşti-
Copiii-i ai şi cum ţi-i creşti!
04-10-2016
-->
Comentarii