O încăpere veche.
Parfumul unui vis pierdut şi-a lăsat amprenta în colbul aşternut pe mobilier. O peliculă proiectată permanent pe un ecran inexistent.
Pe spătarul scaunului, un ciorap negru de mătase suspendat ca un şarpe inert zace alături de o cravată bărbătească aruncată neglijent.
Umbre se încolăcesc pe pereţi, şoapte amestecate, rătăcite prin ungherele camerei, însoţite de acordurile unui saxofon ce tânguie o melodie lenta de jazz, ca o melopee de înmormântare.
Linişte încremenită în trecut. Doar vârful roşu al unei tigari aprinse apare ca un punct dezacordat intr-un tablou inert.
Împuşcătura unui revolver alunecat cu zgomot pe podeaua rece din marmură.
Camelia C
feb 2013
-->
Comentarii
Multumesc mult, Maria!
ce frumos mai scrii!!!!! cu drag