Imbrăcată-n voaluri calde arămii,
Intinsă pe un pat enorm de frunze,
Te văd mereu în orele târzii
Si-ți simt dorința vie-a unei muze.
Si n-are nimeni dreptul să m-acuze
Că văd în jocul frunzelor ceresc,
Supuși dansând in aer doar s-amuze
Un chip suav angelic dar regesc.
Doar, doar s-ar îndura să mai rămână
Si Iarna grea și aspră s-o înfrunte,
S-o-ntarzie din drum măcar o lună,
Să mai amâne gerul vremii crunte.
Dar zarurile lumii-s aruncate,
Căci rostul lor așa a fost să fie,
Prințesa Iarnă în mantii fermecate
Incet se-apropie de-a noastră glie.
Sunt coapte-acum gutuile în ram,
Ne luăm adio, deci, frumoasă doamnă
Si de-oi veni la fel ca-n fiecare an
Promit că ne vom revedea... la toamnă.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Din splendoarea toamnei...
Felicitări pentru acest text deosebit!
"Sunt coapte-acum gutuile în ram,
Ne luăm adio, deci, frumoasă doamnă
Si de-oi veni la fel ca-n fiecare an
Promit că ne vom revedea... la toamnă."