praf de mărgăritare

praf de mărgăritare

 

unde ţâşneşte izvorul cu apă vrăjită

se lasă poteca de piatră cu apele vii

curg frunzele, umbrele, cad stelele,

şi tu nu mai vii…

 

unde ne-am întâlnit odată pe zare

din lacrimi au răsărit flori de „nu mă uita”,

s-au sălbăticit potecile, cărările, urmele,

şi  vina e-a ta…

 

unde ne-am dat primul sărut

a ruginit timpul, au murit pricolicii, ursitorile,

tu ai coborât fantastic în  veşnicie,

şi ne-au tăcut, arse, viorile…

 

unde am rătăcit în preajmă-ţi zănatic

din umbra ta au răsărit doar melancolii,

valea inimii a rămas pustie- pustie

şi n-o să  mai vii…

 

unde-a căzut din delta de stele

o buclă de rază pe arsul pământ

s-a făcut praf de mărgăritare

luate de vânt…

 

sâmbătă, 14 februarie 2015

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->