praf de mărgăritare
unde ţâşneşte izvorul cu apă vrăjită
se lasă poteca de piatră cu apele vii
curg frunzele, umbrele, cad stelele,
şi tu nu mai vii…
unde ne-am întâlnit odată pe zare
din lacrimi au răsărit flori de „nu mă uita”,
s-au sălbăticit potecile, cărările, urmele,
şi vina e-a ta…
unde ne-am dat primul sărut
a ruginit timpul, au murit pricolicii, ursitorile,
tu ai coborât fantastic în veşnicie,
şi ne-au tăcut, arse, viorile…
unde am rătăcit în preajmă-ţi zănatic
din umbra ta au răsărit doar melancolii,
valea inimii a rămas pustie- pustie
şi n-o să mai vii…
unde-a căzut din delta de stele
o buclă de rază pe arsul pământ
s-a făcut praf de mărgăritare
luate de vânt…
sâmbătă, 14 februarie 2015

Comentarii
Vă mulţumesc frumos pentru lectură.
Versuri minunat de frumoase! Am lecturat cu drag! Prețuire și admirație!
Mi-au placut versurile foarte mult!
lecturat si apreciat !!