Prăpastia tăcerii

Ne-ndepărtăm mai mult pe zi ce trece,
Prăpastia tăcerii creşte între noi,
Lumină nu-i şi parcă-i mult prea rece
Cuvântul ce-mpărţea iubirea-ntre noi doi.

Colegi de-apartament, ne ocolim tăcuţi,
Să nu ne-atingem cumva din întâmplare,
Uitând de frumuseţea anilor trecuţi,
Când orice clipă fura o-mbrăţişare.

Când nu ne-ajungea noaptea de câte-aveam de spus,
Căci mai mereu cu sărutări ne-ntrerupeam.
Când ochi se căutau şi se priveau pe-ascuns
Şi-o lume-n altă lume doar pentru noi cream.

Doare însingurarea şi-n alte ocupaţii
Ne căutăm refugiu. În suflet suntem goi
Căci a murit iubirea şi-n locul ei sunt spaţii
Ce adâncesc prăpastia tăcerii dintre noi.

de Gabriela Mimi Boroianu
12.09.2014

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->