Prea multă răutate

Adun prea multă răutate... 
O iau dintre oameni
și mi-o ascund
în străfunduri de suflet.
Vântul mi-o alungă,
dar ea, asemeni unui bumerang,
ajunge să mă lovească în față.
Rugul cuvintelor curate
încă nu s-a mistuit,
dar suflul răutății îmi face iar cu ochiul.
Mă doare sufletul când văd un trup fără voință,
un chip fără zâmbet, 
un rânjet întipărit fără rușine
pe figura alunecoasă a unuia sau a altuia dintre trecători.
Adun prea mult rău, dar nu îl las să zburde
pe lângă lumea pe care mi-am sculptat-o
din semne și cuvinte.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->