Prea târziu
Ni s-au dus, s-au dus părinții...
am rămas de-acum stăpânii
pe toată agonisela,
la care-au ținut cu dinții.
Noi, lacomi, ne hârjonim
precum pe ciolan toți câinii.
Tot mai greu ne regăsim,
unde,oricât ne-am răzbate;
nu ne mai știm nici de rude,
ne urâm soră cu frate !
Ne târâm prin tribunale
pentru o căsuță veche
și vreo câteva hectare –
ambiții fără pereche.
În curând vine o clipă,
timpul nu e de oprit;
Lumea buimăcită strigă:
„Parlamentu-i otrăvit !„
E o vorbă: Timpul poate,
după cum toții o știu,
să le rezolve pe toate,
dacă n-o fi prea târziu.
Ion Părăianu
-->
Comentarii