Un strop din cer…
O picătură de viață
pătrunde-n solul arid
al sufletului meu
încolțind sentimente latente,
uitate,
ale unei alte vieți trăite
inaintea mea.
Simt că acestea,
deși nu imi aparțin,
îmi umplu destinul,
acaparându-l cu totul,
făcând loc trăirii
celuilalt eu.
Mă răzvrătesc
închizând în mine
toate sforțările,
durerile,
bucuriile
și iubirile lui.
Iar cand ai aparut tu
atunci am stiut
că îmi erai
predestinată.
Caprar Florin

Comentarii
Multumesc frumos doamna Lenus !
Minunate versuri!
Multumesc frumos doamna Ion Rodica Nicoleta pentru cuvintele frumoase adresate poeziei mele.
Multumesc frumos doamna Emilia Popescu Rusu pentru citire si apreciere .
Multumesc frumos doamna Maria pentru sfaturi chiar nu stiam aceste ne-reguli care se aplica acestui gen de poezie .
Frumos! Am poposit cu drag!
Iata ca ne regasim. Un tablou complet al vietii, picatura cu picatura, transformare continua, regasire, implicare in universul devenit materie palpabila, iar in ultima instanta, amintirea iubirii, ca element principal datator de energii ce propulseaza spre maine. Felicitari!
e reusita aceasta prima incercare...printre recomandari: Versul nu se supune niciunei structuri regulate, rima, ritmul , masura raman la latitudinea autorului,...se folosesc in general numai litere mici si se evita pe cat se poate punctuatia
un strop din cer…
o picătură de viață
pătrunde-n solul arid
al sufletului meu
încolțind sentimente latente
uitate
ale unei alte vieți trăite
inaintea mea....cu stima...