Doar liniștea se așază între noi
Și trunchiuri de mesteceni îngândurați
Că frunzele acceptă al morții croi.
Copacii sunt puternic, de frig, rizați,
Iar soarele se-ascunde-n butonieră...
Noi? De vânt, de ploi mereu suntem taxați,
Doar iubirea-i proaspătă și ageră.
Toamna se încurcă-n propriul ruginiu,
Pășește tremurând spre-o altă eră.
Ca și zăpada-i cuvântul din meniu,
Zâmbește însă-n umbra silabei reci
Clădind iluzii cu un iz măsliniu.
Albu-și pregătește calea pe poteci.


Comentarii