Preludiul albului

Doar liniștea se așază între noi

Și trunchiuri de mesteceni îngândurați

Că frunzele acceptă al morții croi.

 

Copacii sunt puternic, de frig, rizați,

Iar soarele se-ascunde-n butonieră...

Noi? De vânt, de ploi mereu suntem taxați,

 

Doar iubirea-i proaspătă și ageră.

Toamna se încurcă-n propriul ruginiu,

Pășește tremurând spre-o altă eră.

 

Ca și zăpada-i cuvântul din meniu,

Zâmbește însă-n umbra silabei reci

Clădind iluzii cu un iz măsliniu.

 

Albu-și pregătește calea pe poteci.

Imagine similară

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->