PREZENTUL
De
DANDU BRIEL (varianta finală)
Cineva m-a întrebat o dată:
‒ Ce durată are prezentul?
Iar eu l-am întrebat, la rândul meu:
‒ Atunci când spun această clipă, vorbesc de prezent?
‒ Desigur, mi-a răspuns el.
‒ Dar dacă spun această oră, vorbesc tot de prezent?
‒ Bineînţeles că da!
‒ Şi dacă spun această zi, mă refer tot la prezent?
‒Absolut!
‒ Atunci la ce mă refer când spun, această lună, acest an sau chiar acest secol?
‒ Numai la prezent, mi-a răspuns el deja mai nesigur.
‒ Şi atunci care pot să spun că este durata prezentului, clipa sau secolul?
‒ Cred că clipa, că secolul este prea mare şi oricum nu trăim un secol.
‒ Dar ce trăim? L-am întrebat, noi ca oameni.
‒ Noi ne trăim viaţa, mi-a răspuns.
‒ Exact, și nu crezi că acesta este singurul nostru prezent.
‒ Nu înţeleg.
‒ E foarte simplu, nimeni nu poate să trăiască decât propriul prezent. Nu putem accesa nicio secundă din viitor, cu toate că-l putem bănui. Şi acum vin cu o altă întrebare:
‒ Te ascult!
‒ Dacă eu dispar complet prin orice variantă posibilă ce se întâmplă cu prezentul meu îl preia cineva?
‒ Nici vorbă, mi-a răspuns, dispare şi el odată cu tine.
‒ Cum adică, prezentul meu nu rămâne pe undeva pe stradă, la vreun restaurant, dispare complet? Prezentul meu poate să dispară?
‒ Exact, asta pot să-ţi spun sigur că prezentul tău dispare o dată cu tine și nimeni nu este interesat de el.
‒ Adică, prezentul meu nu este şi al tău şi al vecinilor şi al prietenilor, nu-l vrea nimeni?. Nu trăim cu toții același prezent?
‒ Nici vorbă! Prezentul tău este numai al tău! Ai dispărut, a dispărut şi el odată cu tine!
‒ Dar tu când crezi că a apărut prezentul meu?
‒ Cum când, când te-ai născut, atunci a apărut.
‒ Adică tu vrei să spui că prezentul meu a apărut odată cu mine şi va dispărea tot odată cu mine ? Dar tu vorbeşti chiar de existenţa mea pe acest pământ! Dar dacă eu dispar , tu ce faci, ce face prezentul tău? Nu se simte mai singur? E bine mersi?
‒ Nu face nimic, îşi vede de treaba lui, adică de treba mea şi mă însoţeşte numai pe mine, nu pleacă cu tine şi nici cu nimeni altcineva nicăieri.
‒ Adică, după cum spui tu fiecare om își trăieşte prezentul lui.
‒ Exact, eu cu al meu şi tu cu al tău!
‒ Dar de piramidele din Egipt ce părere ai? De ce le numeşte lumea ,, vestigii ale trecutului,, ele nu mai sunt prezente?
‒ Ba sunt, mai prezente ca oricând şi vor mai fi încă multe veacuri de acum în colo, dar lumea se raportează mereu la scurtimea vieții.
‒ Să înţeleg că fiecare om sau lucru are prezentul lui. Un fluture are prezentul lui, o scânteie, prezentul ei, un fulger, prezentul lui, dar nu sunt cam multe prezenturi.
‒ Dacă pui așa problema este evident că sunt infinite, trăim într-o lume de alte prezenturi!
‒ Şti ce cred eu, că prezentul este interpretat greșit ca fiind numai o durată de timp, el este chiar starea de a exista a fiecărui om sau obiect.
Prezentul meu este egal cu durata existenţei mele.
Niciunul din noi nu poate să trăiască nicio secundă din prezentul altei persoane sau al unui lucru deoarece fiecare îşi are prezentul lui care apare odată cu el şi dispare la finalul existenţei sale. Pot fi doar simultane!
Pământul este plin de miliarde de prezenturi care apar şi dispar fără ca cineva să le poată ţine socoteala, fiecare la vremea lui. Chiar Pământul are un prezent al lui ca și universul în care ne aflăm.
Prezentul este o stare absolut individuală egală cu durata existenţei fiecăruia şi care nu are nicio legătură cu timpul alcuiva. Din acest motiv el reuneşte, într-un mod unic totul şi trecutul şi viitorul fiecărei persoane.
Niciun om nu se poate despărţii de copilul care a fost pentru că acesta se găseşte chiar acum în el şi nu a rămas undeva pe stradă, la fel şi adolescentul şi la fel şi tânărul în devenire. Toţi aceştia, care, în mintea unora formează trecutul, în realitate sunt foarte prezenţi în ei.
Nu te poți despărți de trecut dar poți să-l uiți!
La fel şi viitorul este în noi şi vom şti cu certitudine că nu vom fi niciodată altceva decât fiinţe umane, inteligente, nu ne vom transforma în şopârle sau fluturaşi, vom da dovadă de sentimente, intuiţie şi ne vom face viaţa exact aşa cu o vom hotărî prin Liberul nostru arbitru. Noi ne putem gândi la viitor ca la ceva care va fi, dar de trăit nu-l putem trăi decât în singurul nostru prezent. Aceasta este tot ce putem face, să ne construim un viitor pentru prezent aşa cum dorim.
Multă lume confundă viitorul cu gândurile despre viitor adică cu viitorul gândit. Viitorul trăit nu are loc decât în prezent. Cu fiecare clipă a prezentului noi consumăm din ceea ce considerăm a fi viitorul nostru.
Trecutul, prezentul și viitorul unei persoane reprezintă forma unică și simultană a existenței acesteia!
Prezentul unei persoane este reprezentat de toată durata existenței sale, el fiind chiar starea de a fi!
Prezentul fiecărei persoane apare odată cu nașterea sa și dispare la moartea ei!
La fel este și pentru prezentul lucrurilor, ființelor, planetelor, universurilor etc...
NU EXISTĂ UN PREZENT UNIVERSAL A TOT CE EXISTĂ CI DOAR O INFINITATE DE PREZENTURI SIMULTANE INDIFERENT DACĂ VORBIM DE OAMENI, OBIECTE, PLANETE SAU CHIAR UNIVERSURI!.
-->
Comentarii