Pribeagă toamnă
Pribeagă toamnă-ai gust de amintiri,
lumina-o porţi în sâmburii de noapte,
văd frunze galbene, căzute în amăgiri,
doar ramuri de gutui rămân intacte.
Cad în cărări şi zgribulesc tăcute,
un drum, un vers, sub norii de tăceri,
au gânduri ram, dar toate-s nevăzute,
ai fost pe-aici, sau ai trecut doar ieri ?
Lumina ta, îmi pare acum o rugă,
spre amintirea unor clipe verzi,
atingerea ei doruri o s-ajungă,
când vom cădea iubito, în amiezi.
Eu sunt un vânt, tu eşti doar adieri,
m-atingi uşor, dar picurii-ţi sunt reci,
mă porţi în gânduri către primăveri,
unde-ai să vii, rămâi şi nu mai pleci .
-->
Comentarii