TRĂDĂRI 1

[Delia Staniloiu]

Se cunoşteau din dolescenţă.Doria, o cunoscuse în casa unui prieten din cartier. Iana, era frumoasă, diafană, cu ochi mari verzi uimitori în care te pierdeai ,un păr des castaniu de o lungime cum Daria nu mai văzuse. Despletit şi adus în faţă atingea genunchii. Îl purta simplu într-o coadă groasă pe spate ceea ce-i dădea o disţinctie aparte. Iana era studentă la geologie în anul întîi, ocazie cu care venise în Bucureşti din partea cea mai de nord a Moldovei. Vorbea în dulcele grai moldovinesc ceea ce o amuza teribil pe Daria. Iana era mignionă dar tare aprigă la mânie. Era iubita lui Ion prietenul din cartier al Doriei. Îl cunoscuse prin intermediul unei bune prietene Flori poerclită în cartier ţiganca datorită ochilor verzi fascinant de frumoşi şi părului ca zmoala, tot moldoveancă de origine care fusese pentru o perioadă de timp vecina lui Ion. Doria l-a îndrăgit imediat. Ion era o persoană care ştia să capteze atenţia. Un boem care iubea cultura sub toate aspectele ei, care ştia să viseze atât de îndrăzneţ şi de frumos încît prietenii stăteau sideraţi nopţi întregi să-l asculte. Era o persoană foarte nonconformistă, nu era deloc înregimentat în sistem şi culmea reuşise să nu aibă probleme cu poliţia, lucra sporadic, făcea bani mulţi şi atunci îi cheltuia pe toţi cu prietenii prin cârciumile de lux. Îi plăcea să aibă locotenenţi pe care-i plătea regeşte evident atunci când avea bani. Când nu avea, mânca salam ieftin, măsline, brînză, sau…mânca când îşi aducea aminte.Mâncarea nu era deloc o prioritate pentru prietenii din cartier. Uneori reuşea să găsească cafea adevărată şi să o bea tot cu prietenii. Atunci în jurul cafelei şi uneori la câte un minuscul pahar de vorcă visele deveneau îndrăzneţe, Everestul comunismului era escaladat cu un pocnet de degete şi toate visele deveneau posibile.Iana locuia cu Ion într-o camera minusculă ce făcea parte dintr-o casă mica făcută din chirpici dar care se afla într-o grădină generoasă plină de gutui , viţă de vie şi flori astfel că vara era o încîntare. Camera în care locuiau era poreclită de prieteni ambasada. Era o camera ca de doi metrii pe încă doi în care încăpuse un pat, de două persoane, o masă care defapt era un dulap de vase, un fotoliu în care stătea amfitrionul când avea musafiri (aşa-I plăcea lui Ion să glumească pe seama fotoliului)şi un raft ghiftuit cu cărţi. Hainele lor puţine la număr erau ascunse într-o nişă în perete ascunsă de o perdea. Pe pereţi se aflau vre-o trei tablouri pictate într-o mnieră modernă de un pictor ilustru necunoscut dar de talent, prieten cu Ion. Era o atmosferă boemă în ambasadă astfel că porietenii petreceau acolo multe nopţi stînd de vorbă pur şi simplu, depămându-şi visele. Ambasada era poarta iamginară spre libertate. Se vorbea mult de poezie, poeţi, Ion iubea foarte mult poezia, poeţii romantici, era admirator Esenin, chiar el cocheta cu poezia. Acolo-şi citise Doria pentru prima oară poeziile pe care nu îndrăznea să le arate nimănui. Era o fată timidă deşi un temperament puternic, toate trăirile ei nu reuşeau din cauza timidităţii să iasă la suprafaţă.Ion fusese primul care descoperise în ea poetul de mult mai târziu şi o încurajase. Iana, o cucerise cu totul pe Daria astfel că în scurt timp devenise bune şi nedespărţite ptietene. Asa aflase Doria despre viaţa Ianei despre familia ei cu copii mulţi adunaţi din două căsătorii antrioare ale părinţilor. Curând după hotărârea de a rămâne impreună cu Ion ca iubită a lui Iana renunţase la facultate şi acceptase vaiţa boemă a acestuia. Dragostea pentru el o făcuse să accepte multe compromisuri căci Ion putea să fie un prieten extraordinar dar ca soţ era sub orice critică. Se trezise stand multe ore singură într-o casă străină,cu multe lipsuri, unde părinţii lui Ion mama şi soţul mamei nu vedeau deloc cu ochi buni această legătură. In atare situaţie, fără serviciu, fără ocupaţie, neîndrăznind să spună părinţilor ei de decizia luată, singura consolare era cititul şi dereticatul prin ambasadă. Astfel prietenia cu Daria fusese ca o consolare mai ales că nici viaţa Dariei nu era mai uşoară.
(va urma)

[Sprincenatu Dan]

Mi-a plăcut povestea ta, felicitări !

[Muresan Nicolae]

Curios foarte de urmare ,inceput promitator.

[Veronica Carjeu]

Astept cu nerabdare urmarea, draga mea Delia!

[Camelia C]

Ihmm..un serial, imi place. Ma bucur sa vad ca talentul tau se extinde si in proza, un segment din literatura foarte drag, mie. Ca pe toate site-urile mai mult poezii.

[Ioan Muntean]

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]