În cadența ei, înceată,
Primăvara iar coboară,
De departe se arată,
Verde este-a sa, povară.
Cu alinturi ca de înger,
Ea dă filă după filă,
Presară-n ramul de sânger
Lacrima calmă, umilă.
Bob de rouă blând și cald,
Ce adapă-nmugurirea,
Și, pe-al nopții unic fald
Ea schițează înflorirea.
Apoi ploaia de petale,
Un alint pentru o clipă
Las-un iz de vis pe dale,
Zvonul molcom e de-o clipă.
Așterne din nou culoare,
Își țese cu har seninul,
Și cu fiecare floare
Schimbă-n anotimp, destinul,
Cu mult soare și lumină,
Cu mixaj de muze dalbe,
Primavăra e divină
Ca minunea florii albe,
Ghiocei ce-nfruntă frigul
Ceața rece, monotonă,
Sunt fragili ca niște vise,
Sub perdea autohtonă.
Iarăși linistea e spartă,
Într-un fel de ludic joc,
Unde dragostea e sfântă,
Radiază dor, noroc.
E frumoasă primăvara!
Creatoru-a zămislit-o,
Și speranța bunăoară,
El a dat-o, și gândit-o.
Umbrele ce ne-au robit
Stau pitite pe sub nori,
Mii de zboruri a urzit
Printre raze-n calde zori.
Bucuria-i fără margini!
Să-i urăm:- Bine-ai venit!
Se vor scrie alte pagini
Despre-anotimpul înverzit.
-->
Comentarii