Ai venit şi anul acesta la timp, primăvară,
Să viscoleşti petale-n modul tău specific,
Să-mi întreţii acel spirit de copil ce-odinioară
Nu-şi găsea astâmpăr peste-a ta verde hotară
Şi cu care doresc din nou să mă identific.
Un glas de clopot se aude-n depărtare
– De parc-ar veni de dincolo de viaţă –
Într-o nestăvilită libertate de mirare,
Ce,-n mine, enigmatic, se dezgheaţă,
Îşi poartă dangătul pe-a inimii cărare.
În pofida timpului ce parcă zboară
Şi-a forţelor care-i grăbesc asaltul,
Binecuvântat de-această primăvară,
În şuvoiul inimii sărutând înaltul,
Mă regăsesc copil: a câta oară?
Căutând sensul vieţii în a naturii povaţă,
Primenindu-se, spiritul şi sufletul întineresc;
Prin exemplul personal, primăvara mă-nalţă
Şi mă face să simt din plin ceea ce numesc
Cu cel mai binecuvântat dintre cuvinte: viaţă.
(Drobeta-Turnu Severin, 2017, O1 aprilie)
-->
Comentarii
Mulţumesc, AURELIA! O duminică împlinită!