primăvara-n țara mea

primăvara-n țara mea

 

poemul meu se-apropie de tine

 primăvară și-ți sărută

florile teiului

cu mirosul lor îmbătător,

 e luna mai,

apele curg în eternitate

cum curge timpul în infinit,

bucuriile rămân în urmă

 să le secere Pan

cum secerau țăranii grâul

 pe ogoarele fără de sfârșit ale câmpiei,

poezia urcă pe cărările munților

 într-o metafizică neînțeleasă,

 amurgul divinizat

 cade-n apusuri roșietice,

lumi în filigrană se strecoară

 prin razele de lună

și sunete de orgi fantastice

cad peste tăcerile mele

ca și frunza foșnind

 care zboră cu vântul pe la ureche,

mă plimb prin țara

cu nume de doină și de basm,

sfinte plaiuri dacice

 ciobănite de Basarabi și Mușatini,

printre salcâmii albi în floare

 se scurge mierea pe pământ,

e calea raiului bătută

de Cristosul cel de taină,

unde fluturii dansează

 hora lor în roiuri prinși,

unde dorm fântâni pe vizduri,

 înălțând la ceruri cumpeni,

 furând razele de lună,

 prin izvoare tăinuite,

umplând ugerele lor;

deși mă vântură lumina

prin cenușa-n care dorm,

eu mă simt atins de vrajă,

 dând mâna cu nemurirea

și iar mi-e dor și mor de dor

de pământul meu natal…

 

vineri, 16 mai 2014

 

 

 

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->