Mama!
Ascultă, păsările cântă
lumina
începe să capete culoare
zăpada
mai leagănă doar munţii
să le fie somnul
curat şi alb
Vreau şi eu să cânt,
dar sun a clopot
şi a drumuri în răscruce
Privesc oglinda,
poate îmi trimiteţi
o zbatere de pleoape,
un surâs,
sau
măcar urma unui gând.
Oglinda
îmi întoarce chip străin
plin de sarea
unor mări secate
Aţi existat cândva cu-adevărat?
Memoria
e încă rană vie :
două trupuri, voi,
şi-un singur suflet…
cu mine, două!
treime pământească,
să ne-amintim Treimea!
Ascultă, suflet în doua trupuri
vine primavara!
Aşept
să-mi crească frunze, să vă fiu
umbră şi răcoare!
-->
Comentarii