Mai sunt așa puține primăveri
În viața cu petale ofilite.
Să le sorbim cu ochi închiși, iubite.
Să respirăm speranțele de ieri.
Să ne-mbăiem cuminți în verde crud,
Iar cerul să ne spele de păcate.
De ne-am greșit, uitate fie toate.
Nu vreau să știu și nu vreau să aud.
Curând ne-or viscoli numai ninsori
Și nicio primăvară, peste tâmple.
Dacă-am putea să nu se mai întâmple …
Dar știi, chiar se întâmplă uneori.
Comentarii
Frumoase versuri!
Cu bucuria lecturii!
felicitar! Frumos! Am citit cu placere acest vers mirific
Va multumesc!
”...Iar cerul să ne spele de păcate
De ne-am greșit, uitate fie toate...”
Ce frumos ai spus...