Mi-e sufletul plin de dor...
aş lua la pas nisipul mării
pe tainice cărări ce-au ars
de-o cruntă secetă,
căzută-n braţele uitării
urc și azi pe poteci de munte
caut clipa fericirii ce-a trecut
și a rămas din ea,
pulberi nestinse de stele
oftează depărtarea
și vânturile risipite
în visul ce-a născut eternitatea
să-mi umple ochii cu iubire
e ceasul primelor chemări
ce au tăcut în pânza
vremurilor trecute
din care doar un cântec
mai răzbate...
de la malul mării,
până-n vârf de munte
încătuşat în al vieţii labirint
cad lin stropi de ploaie
iar clipa stă să se răstoarne
sub colțul alb de cer.
-->
Comentarii
Vă mulțumesc din suflet!
Felicitări, Maria !
Mulțumim! Felicitări! Ofer o....
http://lenusa.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ampanie
FELICITĂRI!
Superbe versuri...Felicitări!