Clipa îmbracă straiele uitării,
presară firele cenușii ale timpului
în carapacea tăcută
a cuvântului.
Răscolind amintirile,
împletesc paloarea dimineților,
tăcerea rece sărută mugurii fragili,
flămânzi spre deschidere
pentru înfrunzirea gândului.
Deznădejdea izvorăște
din strunele inimii,
adulmecând răsăritul întârziat
din cuvântul, încă nenăscut,
întunecat de stinsele lumini
din zdrențuitele amintiri.
Deschid spectre de gând
în cuvânt rostit sau nerostit…
nu mă vreau călător orb
prin
ploaia de gânduri.
presară firele cenușii ale timpului
în carapacea tăcută
a cuvântului.
Răscolind amintirile,
împletesc paloarea dimineților,
tăcerea rece sărută mugurii fragili,
flămânzi spre deschidere
pentru înfrunzirea gândului.
Deznădejdea izvorăște
din strunele inimii,
adulmecând răsăritul întârziat
din cuvântul, încă nenăscut,
întunecat de stinsele lumini
din zdrențuitele amintiri.
Deschid spectre de gând
în cuvânt rostit sau nerostit…
nu mă vreau călător orb
prin
-->
Comentarii
tăcerea rece sărută mugurii fragili,
flămânzi spre deschidere
pentru înfrunzirea gândului." Foarte frumos!
Superbe versuri pline de sensibilitate...Felicitări!
Cu drag!