Printr-o ramă oglindă-nvechită
am sărit în radiografia sufletului.
Aici... gândul iubirii adevărate
dizolva orice formă de răutate,
într-o ploaie cu flori catifelate.
Lumina... în naivitatea-i ştiută
se-mpletea cu arome de mentă.
N-am observat când intrase şi ea;
pe-o terasă imensă, curată şi pustie,
cu cafeaua în mână şi ţigara aprinsă,
m-aştepta să vorbim despre veşnicie.
Atunci începu supărarea, isterie şi ceartă,
spărgând şi distrugând totul în jur,
provocase-un incendiu cu o lampă spartă...
iar în fuga-i nebună spre ştiuta ieşire
dărâmă şi oglinda călcând-o-n picioare.
Acum sunt singur pe-aici,
am băgat într-o sticlă biletul
apăsând bine dopul
şi-aruncând-o cu totul,
în spumele valurilor vieţii mele.
Un val de port din marea albastră
sper într-o zi s-o ducă-n lumea voastră.
Cad pe gânduri amintindu-mi de voi...
voi reuşi cândva o cale înapoi!?
-->
Comentarii