Prin ploaia frunzelor de toamnă
La pieptul meu am să te strâng
Să uiţi de tine, dragă doamnă
Şi cu-n sărut am să te frâng.
Îți voi zdrobi cu patos sânul
Și te voi bea ca pe-un absint,
Iar de-mi voi pierde pe drum șirul
Mă vei lăsa să te alint.
Voi cerne roua dimineții
Ce-mbracă florile târzii
S-o pun la temelia vieții
Întrun sărut de rapsodii!
Chiar dacă norii de furtună
Zidiri vor pune-n calea mea,
Cu sărutarea mea nebună
Voi dărâma chiar și o stea!
Iar din a ei raze fărâme,
Corolă îți voi prinde-n păr
Și mă voi stinge-ntrun tăciune
Pe brațe cu parfum de măr.
Cărările vor fi covoare
Prin care pașii tăi desculți
Vor căuta alte izvoare
Pe unde-aș vrea să mă asculți.
Vor înflori din nou salcâmii
Peste-ale tale gene lungi
Și alții povesti-vor lumii
Cum tu în brațe mi te frângi!
-->
Comentarii