Mă opresc iar pe banca noastră solitară,
Printre stelele nopții un suflet singuratic,
Ascultăm îmbrățișați un cântec lin la chitară.
Adie printre trandafirii albi vântul văratic.
Strălucește pe cerul nopții stelele tăcute,
Acum vântul mângâie gingaș trandafirii,
La geam trandafirul alb curios mă caută,
Mi se face dor mereu de valurile mării.
Visul călătorește mereu pe drumurile nopții,
În sufletul obosit se odihnesc vise tăcute,
Adun petale albe și multe vise în tolba vieții,
Trandafirul alb vrea la geam să mă sărute.
Adesea cu fruntea visătoare sprijinită de mână,
Este atât de frumoasă grădina noastră înflorită,
Zorii altei zile calde de vară la geam se-ngână,
De razele soarelui vesel mai bine acoperită.
În grădina mângâiată de umbră și multă lumină,
Din pribegie vin la malul Dunării păsări călătoare.
Este multă liniște și frumos la noi în mica grădină,
Privesc trandafirii albi mângâiați de blândul Soare.
18.06.2021
-->
Comentarii
Cu aceeași admirație și drag!
Multumesc!