Prin ploaie, privesc cerul. De fapt nici nu ştiu
ce privesc. Soarele, cred, se juca cu mine de-a
„v-aţi ascunselea”
şi-mi arunca (din când în când) câteo ocheadă. O fi raza
trimisă pe partea cealaltă de lume, să nu îngheţe lacul
şi mie amintirea de ieri, dorul, şoaptele...
Muşc pofta buzelor strânse în jur
-ul mesei, mă roade setea, se curge
ziua în seară, proptesc mâinile sub cap ca şi cum
(cineva,
ceva,
cumva)
îmi masează picioarele să nu-şi obosească alergarea
în genunchi,
mă rog,
mulţumesc.
09.03.2016 ora 15,27’
-->
Comentarii