Privirea

 

O clipă timpul parcă a stat în loc 
Și simt că am atins nemărginirea, 
Pentr-o secundă-n fărâma de noroc 
Privirea ta mi-a întâlnit privirea.

 

Văpăi din cerul meu îngemănate 
S-au aprins din stele-n grele vâlvătăi 
Și-au răscolit simțirile uitate 
Când ochii mei seduși au fost de ai tăi.

 

Și nepătrunse căi interioare, 
Întortocheate ca într-un labirint ,
S-au redeschis iubirii visătoare 
Simțind privirile de dor și de alint.

 

Strivit de albastrul cerului senin 
Ce-n ochii tăi deplin s-a revărsat, 
Resimt fiorul cald și cristalin 
La care atât de mult eu am visat.

 

Și cern acum în ale mele gânduri 
Trăirile pe care altădată 
Le-am îngropat temeinic în adâncuri 
Dar le revăd în raza ta curată

 

Ce-mi dăruiește-n suflet alinare 
Și-o lume-ntreagă-n față se deschide, 
Iubirea, în eterna ei splendoare, 
Întreaga mea ființă o cuprinde.

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc frumos Aurora !

  • O poezie deosebită care merită citită...

    Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->