Sunt prizonierul dragostei sublime
Ascuns de-a ta suavă-mbratisare
În temnița iubirii-n adâncime
Iar cheile-s demult zvârlite-n mare.
Atingerile tale-s diafane,
Magnifice plăceri și dragi torturi,
Iar gura ta ce-mi da de dor frisoane
Cătușe buzelor mi-a pus cu un sărut.
Să evadez din dulcea închisoare
N-aș încerca și nici nu îmi doresc,
Căci unde oare-n lumea asta mare
O temniță mai dragă am să găsesc?
Ce dulce-i a mea viață de ocnaș
La care-aprigul destin m-a condamnat,
Și în închisoarea-n care sunt viețaș
Sunt osândit să te iubesc neîncetat.
Căprar Florin
-->
Comentarii
Mulyumesc frumos domnule Ioan Muntean !
Multumesc frumos doamna Lenus !
Multumesc frumos Mimi !
Multumesc frumos doamna Emilia !
Frumoase versuri, îndrăgostit iremediabil!