să ne iertăm sau nu taţii?
şi când pot fi ei iertaţi,
în moartea lor sau în viaţă?
ce se întâmplă dacă şi noi,
copiii taţilor noştri,
devenim asemenea lor?
copil fiind
uram ceea ce deja mi se întâmpla
şi mă uscam pe interior, scorburos,
de parcă o lumină rea mă sfredelea
din cap până în picioare
ce este mai trist
este că nici nu bănuiam
că am să devin ca el,
de parca cineva semănase
în bărbaţii neamului meu,
neputinţa de-aş vedea fiii, fiicele
cum cresc,
cum se înalţă la soare
sau cum devin şi ei părinţi...
îi privim pe furiş pe copii
să nu ne simtă cum le cerşim un semn
sau ne înfăşurăm sufletele cu câte o amintire cu ei
şi ne închidem în noi ca într-un mormânt.
îmbătrânim urât şi nici măcar nu ne dăm seama de ce...
eu mi-am iubit tatăl
aproape că nu l-am urât
l-am şi iertat,
dar nu ştiu cum, aşa s-a întâmplat,
nu am fost lângă el când s-a dus în pământ,
singur şi năuc ca un cuc blestemat.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 6
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 4
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 5
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 7
-->
Comentarii
Durere, neputință, resemnare închegate în seva recunoștinței paterne. Admirație.
Şi taţi de copii
Frumoase rânduri, dar trist este, că ele ne spun adevărul, cine suntem noi, copiii taților noștri
Un poem superb scris de un domn al poeziei.
Cu admirație!