“Sunt ce sunt astazi si datorita dascalilor pe care i-am avut” – aceasta este sintagma care ar trebui sa ne treaca prin minte atunci cand ne gandim la profesorii care ne-au ajutat sa intelegem din tainele vietii si sa deprindem cunostinte care ne vor ajuta probabil pe tot parcursul vietii.
Gradinita, scoala primara, scoala generala, liceu sau scoala profesionala, facultate sau colegiu, studii post-universitare - aproape un sfert din viata fiecaruia inseamna scoala, educatie, invatare. Iar in toate aceste etape ale vietii exista niste oameni care ii stau alaturi copilului, apoi adolescentului si mai apoi tanarului care incepe sa te maturizeze: profesorii. Fie ca se numesc educatori, invatatori, profesori, lectori, asistenti, preparatori sau profesori universitari, acesti oameni ce poarta generic numele de cadre didactice sunt cei care lasa, fiecare in parte, cate o amprenta in formarea tinerilor ce le trec prin maini.
“Nici o profesiune nu cere posesorului ei atata competenta, daruire si umanism ca cea de educator pentru ca in nici una nu se lucreaza cu un material mai pretios, mai complicat si mai sensibil decat este omul in devenire... ancorat in prezent, intrezarind viitorul si sondand dimensiunile posibile ale personalitatii, educatorul instruieste, educa, indeamna, dirijeaza, cultiva si organizeaza, corecteaza, perfectioneaza si evalueaza neincetat procesul formarii si desavarsirii calitatilor necesare omului de maine”, spunea un intelept despre meseria de profesor.Profesorul, asa cum este cunoscuta aceasta meserie pentru societate, este una dintre cele mai vechi ocupatii din lume. Fie ca se numeau maestri, invatatori, mentori sau intelepti, profesorii au avut intotdeauna un statut aparte in societate. Pe vremuri, la sate si in micile orase, invatatorul, preotul si doctorul erau personajele cele mai respectate in comunitate, oamenii de care toata lumea asculta si se rusina, iar tanarul care era luat novice de catre unul dintre acestia era norocosul care va reusi in viata
-->
Comentarii