sub influenţa Constantin Brâncuşi
Se resfiră degetele. Aerul masează tâmplele,
cioc(ănele),
cioc(ănele),
cioc(ănele),
de păsări, bat auzul prins ca-ntr-un lanţ de şoapte.
Forfota din timp, de săptămână
şi
scârţâit de cerneală pic(t)ată pe hârtie,
e surdină,
acum,
muzică, relax
–are trupul încordat peste oase şi eu, încă, sorb din cafea. Ce imagine
întipărită pe retină? Era cafeaua de ieri. Azi n-am încălzit ibricul. Soarele
e (încă) la ore, la şcoală, n-a ieşit la joacă, pe afară, în parc. Îşi pregăteşte
proiectul de weekend şi se-ntreabă dacă are rost să aprindă lampa sau,
în tăcere,
la masă, îşi coboară privirea pe scară, ca în copilărie. Avea
pe ce să (a)lunece acum. E o coloană între cer şi pământ şi poarta
e deschisă.
19.02.2016 ora 13,07’

Comentarii