Când bate vântul peste clipele amare,
Nu doar iubirea așteaptă blândă în antreu,
Ci și speranța dichisită care are
Dorința de a evada rapid în alt eu.
Curajul stă, uitat pe un șezlong la soare,
Refuză implicarea zilnică în careu,
Când bate vântul peste clipele amare.
Nu doar iubirea așteaptă blândă în antreu,
Ci și demnitatea cam oacheșă ce sare
Spre definirea destinului mereu, mereu.
Se-ncurcă timpul în cuvinte dure oare?
Nu spunem stop când totul devine tot mai greu!
Când bate vântul peste clipele amare...
-->
Comentarii
”Ci și demnitatea cam oacheșă ce sare
Spre definirea destinului mereu, mereu.
Se-ncurcă timpul în cuvinte dure oare?
Nu spunem stop când totul devine tot mai greu!
Când bate vântul peste clipele amare...”
Reușit, profund, dureros...
Felicitări!
Cu bucuria popasului,
Aurora
Toată admirația!