Îmi mângâi zâmbetul decolorat de oboseală
Cu spinii unui jargon fumat
Vrei TOTUL, dar bădăran renunți la poleială.
Nu știu de ce, ești tulburat.
Nu vezi cum firul ierbii crește printre noi
Râzând de proza-ți care șoptește?
Ne pierdem prin verdeață și goi
Ne amestecăm cu pământul ce ne umezește.
Ființa mi-a fugit din trupul inert
Fiindu-i rușine de iarba ce privește
Ne încâlcim în vorbe, chiar te cert.
Pământul oftează, iarba zâmbește...

Comentarii