Proză la firul ierbii

Îmi mângâi zâmbetul decolorat de oboseală

     Cu spinii unui jargon fumat

Vrei TOTUL, dar bădăran renunți la poleială.

     Nu știu de ce, ești tulburat.

 

Nu vezi cum firul ierbii crește printre noi

     Râzând de proza-ți care șoptește?

Ne pierdem prin verdeață și goi

     Ne amestecăm cu pământul ce ne umezește.

 

Ființa mi-a fugit din trupul inert

     Fiindu-i rușine de iarba ce privește

Ne încâlcim în vorbe, chiar te cert.

     Pământul oftează, iarba zâmbește...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Mai Mult…
-->