Psalm imprevizibil

TUTUROR VICTIMELOR CONDIŢIEI UMANE

Viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte
visul Doamne creşte ca o stâncă
o veşnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă 
Visul creşte Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veşnicie până departe
până acolo Doamne până când
viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte
Chiar dacă visul creşte ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă
Costel Zăgan, CEZEISME II
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Remarcabil, pătrunzător, trist...esenţă sclipitoare!

    Felicitări!

    .

    Aurora, cu stimă

  • frumos poem

Acest răspuns a fost șters.
-->