Puii de veveriță
Prin zăbranicul țesut din raze,
În coroana unui brad
Admiram un vals vienez.
Parteneri – făpturi ciudate:
Un con – o șopârlă cu păr,
Un con – o șopârlă cu păr ...
Ringul fiind trei crenguțe uscate.
Vă dezvălui un adevăr:
Minorele șopârlițe
Erau pui de veveriță.
Jucându-se, le trecea timpul
Într-o umbră de arșiță.
Aș fi vrut să îi mângâi
Pe cei cinci ghiduși de pui,
Dar instinctul animalic
I-a ascuns de ființa mea,
Când un clinchet stins, metalic
Avea ecou sub rămurea,
Unde, sărmanii, crezând
Că li-i locul, se-ascund.
Vine Lola – veverița,
Puișorii stau ascunși;
Înțărcați, nu-și doreau țâța;
Erau maturi, dar erau acuși, Numai joaca zi de zi
Doar de bine poate fi,
Și cum o vorbă grăiește:
Munca pe toți îi călește.
Ei vor crește mari, puternici
Prin zăpezi, călduri și ploi.
De câte au, sunt vrednici,
Iar de-or veni ‘napoi,
Îi vom lua în grijă noi; -
Prieteni de companie
Și le-or fi, sigur, mai bine.
*
O problemă am; anume:
Să le găsesc câte-un nume.
Mijlociul e Sorin,
Ălui mic îi zic Mărin.
Cel fătat care-a fost primu’
Îl strigăm pe nume - Crinu.
Dar, spuneam că erau cinci.
Din fetițe, strigăm una
Cu prenumele Păuna,
Cealălaltă vrea a-i pune
Lola, mă-sa, ca prenume.
Duce numele în lume
Mai departe, „ cum e vorba„
Să se țină, veșnic, minte,
Neamul lor al tuturora.
**
În brăduț i-am botezat
Stând pe scaun rezimat.
Iar pe seară am pus masa
Și, la masă, spune, ghici ?
Le-am adus alune, nuci,
Ciocolată, biscuiți...
Iar de- acuma să se știe
Că suntem o familie.
***
De scris, am vrut să m-apuc
Pe laptopul de pe masă.
Într-un puiete de nuc
Erau toate la fereastră,
Mă priveau cu mare jind,
Când eu transpiram scriind.
Erau șase veverițe:
Trei băieți și trei fetițe.
Un semn clar că mă iubesc.
Eu... de ele ofilesc
Ca florile din grădină,
Într-o dragoste nebună.
Nelu I. Părăianu 24. 04, 2020
-->
Comentarii
MULȚUMESC MULT !
Minunate versuri!