Păşește din umbră
către albe zări
un gingaș pui de căprioară
venit din sfera de ninsori
tristețea o măsoară,
cu pași mărunți
îl privesc îndeaproape
cu ochii scăldați de dor,
în suflet adânc îmi pătrunde
tresare şi clipeşte întrebător
încărcat de adânci visuri
ce au rămas,
raze vii de lumină
în cugetări prea tulburi
amestecând destine
departe îmi par munţii
cu crestele în nori,
departe e pădurea
cu copacii de argint,
cad stele de zăpadă peste noi
aproape doar pe tine, te simt
printre nelinişti...
coboară din munte
rece izvor de lacrimi,
din ochii visători
încărunţiţi de viscol
privind spre răsărit...
Imaginea foto, sursa: internet!
-->
Comentarii
poemul este dincolo de substanța cuvintelor o vibrație de inocenta și puritate doua lucruri sensibile ,necesare dar atât de fragile într-o realitate ce se prefigurează in final
coboară din munte
rece izvor de lacrimi,
din ochii visători
încărunțiți de viscol
privind spre răsărit...
cu multa prețuire!
Mulțumesc din suflet!
Păşește din umbră
către albe zări
un gingaș pui de căprioară
venit din sfera de ninsori
tristețea o măsoară,
cu pași mărunți
îl privesc îndeaproape
cu ochii scăldați de dor,
în suflet adânc îmi pătrunde
tresare şi clipeşte întrebător
încărcat de adânci visuri
ce au rămas,
raze vii de lumină
UN POEM EXCEPTIONAL DE LUMINOS
Mulțumesc din suflet!
poemul are sensibilitatea inocentei pe care o regăsește și în chipul unui pui de căprioară dar cu siguranță el este și altceva,de fapt o întrupare sufleteasca a versurilor din final:
cad stele de zăpadă peste noi
aproape doar pe tine, te simt
printre neliniști...
coboară din munte
rece izvor de lacrimi,
din ochii visători
încărunţiţi de viscol
privind spre răsărit...și acesta este sufletul pe care lirica la transfigurat în inocenta fiinta
cu prețuire!