Atras de-un prezent vaporos şi necondensabil,
am găsit butonul de pauză la telecomanda vieţii,
realizând prima captură a trăirii cu timpul oprit,
piciorul pe frână şi pregătit de impact!
Simt un fior cranian coborând pe şira spinării
şi pierdut printre detalii... sexuale... agresive.
Aici pot auzi şi vedea, orice!
Sunt în mijlocul acţiunii şi totodată singur.
Această siguranţă a mişcării e de neatins altfel.
Minutele se făceau ore, apoi zile,
construind valuri mari în râul timpului spre vărsare,
într-un neant al nimănui,
localizat după zidurile unei cetăţi,
unde cerşetori, slugi necunoscute
şi oameni neaşteptaţi de nimeni,
se pregătesc pentru: „un somn de-o noapte”.
Timpul meu zboară, eu nu-i sunt pilot!
Mă opresc să admir ce-i în spatele meu,
văd asta-n ochii tăi,
tu sărută-mă mereu.
-->
Comentarii
Recitit cu multa placere. Frumos!