Cred. Cred că voi pleca curând, înapoi, în mine.
Vor mai fi pete pe drumul meu. Nu vor încolţi toate seminţele
când cerul îşi ia înapoi iarna şi mugurii vor îmbrăţişa pământul.
N-am ştiut iubirea să o tac şi şoaptele s-au strâns
ca o curea, o centură în jurul gândului.
Avea încuietoarea în poarta din noaptea în care am furat sărutul
şi vântul şi-a arătat asprimea din dor, ţepi, spini, obsesii...
Nu pierd nimic.
Sufletul îşi are cerul lui, eu (în)lăuntrul meu.
Între noi, o punte de picuri, de ochi.
Eu ştiu să-not, el ştie să zboare, în timp.
09.02.2016 ora 19,57’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Ioan Paraianu, o seara frumoasa, Marius
Frumoase versuri ! Toți ne întoarcem la obârșie... Trist, dar adevărat.
multumesc din suflet Lenus, o noapte binecuvantata, Marius