Dacă petrecerea avea loc peste câteva zile o apuca studiul cu febrilitate, iar petrecerea era socotită untrofeu, indiferent dacă o prevedea reuşită sau nu, la aspectul acesta nici nuse gândea. Dacă cheful preceda învăţatul, din nou se arunca în braţele imenseşi captivante ale cunoaşterii. Nu-i era simpatic băiatul, dar era un altfel de decorfaţă de aerul sărăcăcios al camerei din cămin. Din punct de vedere uman eraacceptabil. Mai ieşea din monotonia internatului studenţesc, unde nu era permisnici unui străin să pătrundă, iar toţi din interior doreau să cucereascăexteriorul. Ce băieţi? Ce părinţi? Nu intra acolo nici o persoană de alt sex,nici măcar aparţinătorii! Abia şi-a putut strecura prietena din Cluj, curioasă deatmosfera din cămin, a doua oară nu a mai dorit să vină. Deşi acest mod deviaţă avea şi avantaje: vroiai- nu vroiai te ascultau fetele din cameră, vroiai-nu vroiai primeai sprijin de la cele mai multe, chiar şi cartele pe o cină saumic dejun, pe lângă faptul că puteai considera această comunitate o piatră deîncercare pentru adaptabilitatea ta. Nu-ţi permiteai luxul unei gazde, doarinvidia faţă de clujeni… deşi unii aveau confort, alţii mai multă libertate.Cum era mai bine? - aşa nemulţumit! Astfel aveai la ce aspira mereu. Oameniimulţumiţi nu aspiră la nimic, doar la perpetuarea zilei de azi.
-Dar am să vin cu prietena! - punea condiţia de la bun început.
-Cu atât mai bine şi eu voi chema nişte prieteni, afişa băiatul un zâmbet amical.
Accesoriile pentru o ţinută mai elegantă le găseau uşor, variantele erau extrem de finite. După lucruriobişnuite, prezentări, poveşti scurte, glume cu perdele trase, s-a stins repedelumina, nici nu ai apucat să te cunoşti cât de cât cu partenerul tăuîntâmplător. Pe vremuri se crea o lumină de atmosferă, acum de loc, întunericşi basta.
N-o atrăgea un tango la sentiment, neavând resursele necesare, nu se putea distra nici cu ceilalţi,care se pierdeau într-o contopire legănată. Iar să te bagi în emoţiile cuiva,ar fi fost nepoliticos… în felul acesta a acceptat cu uşurinţă invitaţiaamicului în cealaltă cameră, unde măcar era lumină de o culoare nedefinită. Băiatulpărea inofensiv şi binevoitor, chiar timid, şi oricum nu era singură cu el încasă. Totuşi a rămas surprinsă când avăzut că amicul a făcut pregătiri speciale pentru persoana ei, care putea fioricine de fapt, zărind nişte tăvi cu prăjituri, cafele şi pahare pentrulichior. A gustat din toate să nu-l refuze, pălăvrăgind despre lucrurineînsemnate, după care el, care avea înscrisă în codul genetic încercarea, s-aapropiat de ea s-o sărute şi s-o plimbe pe alte culmi sau cărări. Situaţia is-a părut penibilă, artificială… parcă se aflau pe o barcă şi el i-ar fi cerutsă sară împreună în apă şi ea nu înţelegea sensul unei “sărituri”, nici“împreună” cu un semi-necunoscut. Nu ştia cum gândeşte el despre viaţă, nu ştiadacă gândeşte… ce fel de aşteptări mai are înafara celor evidente şi comune?Devenea tot mai pronunţat o entitate pe care n-o ştia, dar nici nu dorea s-ocunoască.
-Plec, s-a hotărât dintr-o clipă într-alta.
-Nu te duce, o ruga insistent băiatul, uite, facem ce vrei tu numai să fie bine. Dar ea îşi căuta dejaprietena şnuruită de noul prieten, încât se vedea că ar fi o cruzime smulgereaei dintr-o siluetă dublată.
-Bine, atunci plec numai eu, zise Ana, gustul amar încercând să-l acopere cu o voce impersonală. I-a şi văzutînfulecând prăjiturile pregătite în mod special într-o cameră specială.
-Dar, ce vei face, e trecut de 12 şi dacă te duci la cămin te vor scrie pe lista neagră? – suna cuvenit deîngrijorată întrebarea prietenei.
-Mă descurc eu, spuse Ana şi a ieşit în răcoarea nopţii.
Era singură în faţa stelelor. Cobora strada pe lângă gurile negre ale porţilor,amintindu-şi atenţionarea cuiva, nu te duce niciodată foarte aproape de porţi,răufăcătorii te pot trage înăuntru fără să vadă nimeni. Şi-a continuat drumul luândîn stăpânire strada şi urmărind traiectoria stelelor care o păzeau… făceaplanuri, dacă se duce la cămin se alege cu o consemnare, iar la trei punctenegre urma să fie chemată la decanat, n-avea chef de aşa ceva… mai bine mergela gară şi stă acolo până dimineaţa. Între timp o contraria acest sistem de reguli,regimul de cămin o obliga să hoinărească o noapte întreagă decât să accepte oîntârziere nocturnă. O maşină care tocmai trecea lângă ea a făcut caleîntoarsă, ajungând şoferul lin de partea ei după un calcul matematic perfect:
-Bună seara. Sunt medic, te pot ajuta orice problemă ai avea, i se adresa un bărbat cu o voce sigură şiprietenoasă. Ana nici nu se uita la el la început, apoi simţea nevoia să-iexplice că nu are nicio suferinţă, doar că vrea să-şi petreacă noaptea… în gară…din vorbă în vorbă paralelă cu traiectoria tocurilor şi a pneurilor, doctorul aconvins-o să se urce în maşină… ce se poate întâmpla? - evalua situaţia Ana cuun fin seismograf interior. Nimic. Şi îl ruga, dacă tot i-a venit în ajutor,s-o ducă până la gară.
-Ce gară, exclama străinul, hai să vedem cât e ceasul?... este aproape unu noaptea… când poţi intra în căminfără să ai probleme?
-Pe la şapte dimineaţa.
-Bine, atunci avem şase ore la dispoziţie. Dacă nu ai nimic împotrivă, acest timp îl putem petrece şi înmaşină, discutând despre una-alta, iar dimineaţa te duc la cămin… ce zici depropunerea mea?
Anei i s-a părut mai mult decât generoasă ideea şi totuşi aştepta din moment în moment seismul să-i confirmesuspiciunea. Doctorul se dovedea foarte sociabil, obişnuit cu o clientelă diversificatăşi după câteva întrebări, Ana putea comunica cu el fără mari dificultăţi,explicându-i în primul rând ce caută noaptea singură pe străzi, asta numai sănu-şi închipuie străinul ceva urât despre ea. Părerea altora întotdeauna eraimportantă.
Doctorul conducea lejer, povestea foarte relaxat, zicea că e ginecolog (brrrrr, se gândea fata…) şi a fost mutatdisciplinar din Gherla la Clujpentru că a vrut să ajute pe cineva din punct de vedere profesional. Pe vremeaaceea nu era admis orice ajutor profesional peste anumite limite, doar cândcazul devenea disperat şi nici atunci întotdeauna. Au murit multe fete şifemei… şi pentru ce? Că nu li s-a recunoscut dreptul de a alege momentul cândsă devină mame. Dar cine poate şti cel mai bine când doreşte o femeie să devinămamă, dacă nu ea îsăşi? O poţi obliga?... Mai mult despre acest subiect nici nu a vrut să afle fata, cunoşteavremurile şi legile aspre privind sarcina, natalitatea, securitatea.
Maşina aluneca în noapte către periferia oraşului fără nici un impediment, nu era nimeni pe străzi. Doctorul aoprit şi o ruga pe Ana să aştepte un moment până merge la portbagaj… ACUM ACUM…vine seismul! … Fata îl urmărea cu privirea, norocul ei că nu văzuse pe vremeaaceea atâtea filme cu crime, că altfel s-ar fi îngrozit de ce i se puteaîntâmpla în orice moment, dar ea era extrem de încrezătoare în oameni şi aveaconvingerea că dacă ea este bună şi civilizată, nici alţii nu pot fi altfel cuea.
Doctorul s-a întors cu o plasă plină pe care a vărsat-o în braţele ei… ea se minuna de avalanşade săpunuri străine, englezeşti, oare de unde avea el aşa ceva?... poate a fostîn străinătate… creme de faţă fine… şi umbrele. O ruga să aleagă… Ana şi-a aleso umbrelă cu frunzele toamnei în toate culorile, întotdeauna admira peisajulgalben-verde-roşu-ruginiu-portocaliu al decorului de la sfârşitul verii. De cea primit cadourile? - că i s-au oferit cu o generozitate deschisă fărămeschinării, argumentele momentului îi susţineau impresia.
Simţea, că oraşul se îndepărtează de ei (oare până unde ar fi dus-o dacă nu-l oprea? …poate chiar până la stele din acea noapte).
L-a rugat să întoarcă maşina, doctorul s-a conformat numaidecât, iar peste câteva clipe oîndemna să coboare ca să schimbe locurile… ACUM ACUM vine seismul… şi să vinăla volan s-o înveţe să conducă… Ana surprinsă şi de această propunere picatădin senin sau din experienţa doctorului care lucra peste schimb, a acceptat relativuşor, şi aşa nu avea ce face până dimineaţa. A fost prima dată când a puspiciorul pe ambreaj, pe care nu l-a simţit chiar din prima clipă, apoi aînceput să apase pe pedală cu mai mare atenţie şi grijă, ocupată fiind cupedala, maşina şerpuia între cele două margini ale străzii într-un stil barbar,noroc că nu era nici o altă maşină în circulaţie, ambele benzi fiind ale lor,iar Ana se plimba cu maşina pe ambele benzi, până când doctorul a atenţionat-osă vireze cu mişcări mărunte, fine ale volanului… Volanul, ca şi femeia,sensibil la intervenţii… Ana conformându-se pe loc, a observat că se poateîncadra pe o singură bandă, că încet-încet poate stăpâni maşina… dar stăteaextrem de încordată pe scaun şi vorbea doar puţin şi haotic, îl acuza pentrurăspunderea pe care i-o pune în spinare… dar bucuria creştea în ea treptat, sesimţea tot mai satisfăcută că era în stare să facă ceva, ce n-a crezut că poatepână acum, o inunda un val cald de recunoştinţă pentru necunoscutul de lângăea, cu care nu apucase să danseze niciun tango în noapte.
-Hai te rog, să oprim şi să preiei tu volanul, că ne apropiem de oraş şi să nu fie vreoproblemă… Era uluită de performanţa ei şi-i mulţumea pentru încredereainvestită atât de spontan.
Pe neobservate s-a făcut dimineaţă, doctorul a condus-o până la margineacampusului studenţesc.
-Aş vrea să mă întâlnesc cu tine… după masă la trei… când se deschid magazinele, vreausă-ţi cumpăr o pereche de pantofi eleganţi… ce zici, vrei să vii? Fata nu puteaspune nu sau că se mai gândeşte, a acceptat întâlnirea cu o alunecarepoliticoasă a capului spre confirmare. Puteai refuza un asemenea bărbat?
În cameră toate fetele s-au adunat în jurul ei să asculte povestea neverosimilă a nopţii şi să admire cadourileprimite… toate lucrurile şi locurile străine erau supraevaluate pe acea vreme… dacăromânul nu avea voie să călătorească în străinătate. Când a deschis umbrela,Ana ştia că nu va avea umbrelă mai frumoasă niciodată, nici nu a avut. Pestecâteva zile la o pană de curent s-au furat toate umbrele puse la uscat pe culoarelecăminului, între care şi a ei. Acum este convinsă, pana de curent a fostprovocată, altfel de ce nu s-au găsit umbrelele asupra nimănui la ieşirea dincămin, a fost un furt bine organizat. Cadourile le-a păstrat cu recunoştinţămultă vreme fără să le consume.
Fetele invadate de curiozitate, vroiau să-l vadă neapărat. Una era chiar invidioasă pe ea:
-Că nu pot întâlni şi eu un asemenea bărbat! – striga revoltată cu sânge secuiesc.
-Dar dacă tu crezi, că eu mă voi duce la întâlnire, atunci te înşeli, să ştii.
-Vrei să spui că laşi pierdută o asemenea ocazie? – întreba colega contrariată.
-Nu am motive pentru care aş ieşi cu el… a fost o noapte frumoasă şi atât… nici măcarn-a încercat să mă sărute şi bine a făcut… mă dădeam jos din maşină imediat… darcred că a înţeles corect motivul pentru care am plecat de la petrecere şi nudorea să forţeze lucrurile.
La insistenţele colegelor, care nu mai puteau de curiozitate, a căzut de acord să meargă cu ele în apropierealocului de întâlnire. Nimeni nu credea că el va fi acolo, nici chiar Ana. Darbărbatul aştepta la locul indicat tot mai nerăbdător, iar după 15 minute destat fără nici un rezultat, a plecat. Ana se uita după el cu compasiune… era unbărbat nici prea înalt, nici prea scund, nici prea tânăr, nici prea bătrân, daravea inimă… săracul, îi era milă şi îi era ruşine, parcă l-ar fi trădat…
Ana ştia că doctorul avea multe secrete în viaţă pe care ea nu avea cum afla, chiar şi motivul cadourilor lui.Generozitatea îl făcea suspect în ochii ei. Se uita lung după el, chiar cupărere de rău, dar era convinsă că doctorul va găsi explicaţia corectă pentrucomportamentul ei. Doar despărţirea îi putea reda prestigiul.
Suzana Deac
-->
Comentarii
More Flower Bouquet Comments
multumesc Lenus
Multumesc pt vizita.
Cu prietenie Suzana