Într-o lume de nisip
tăcerea țipă,
păsările țipă,
valul țipă,
gândul lumii
țipă
rămân urmele
unde razale lunii călăuzesc
greșeli ,
regrete,
dureri,
toate
într-un manunchi de tăceri
de neputință
în fața strălucirii
flacărei arămie
firele de nisip
spălate
de oceane de lacrimi,
arătând haotice ascunzișuri ale sorții,
dincolo de zarea limpede
a conștiinței
unde sufletul pulsează
speranțe și vise,
dezgolește vastele deșerturi
când viscolul destinului
ne bântuie amar
răstorn clepsidra vieții
în căușul palmelor,
caut printre fire de nisip
puterea cuvântului ales
în marginea firii
învăluită în speranță
(aparține muritorilor),
să aducă puterea șoaptei
pe soclu iubirii,
peste aerul tulburat,
peste clipa lovită,
peste amurgul așteptărilor.
-->
Comentarii