Să nu te lași înfrantă, de piedici ți s-or pune,
Când vremuri cu furtună ți-or da plânsul de zee,
Când visele-ti s-or frânge, și greul te-o răpune
Să te înalți ca raza, și să-nflorești, Femeie!
Să te aprinzi, ca steaua pe cerul nopții grele!
De-ajungi la vămi de sânge, nu mușca de jos,
Și, cautăți, iar locul, regină printre stele,
Vei radia lumină, cu chipul tău... frumos.
Rămai ce ești, tot ce-i divin, al visului idee,
Un postum ce-i păstrat, în scrisuri aurite,
O muză pentru pictori, poeților fii cheie,
Să reanimi, mereu, simțiri, ce-s poleite,
De ploaia de petale, de gând cuprins de focul
Iubirilor eterne, icoane-n legământuri,
Păstrate spre sfințire-n altare își au locul,
Născute-n rai de suflet, cu-aripi albe, de fluturi.
Să îmblnzești ‘noptarea! Tu, înger viu al nopții,
Cum crezul învierii, din lacrimi de iubire,
Și, cu privirea-ți caldă, ca roua dimineții,
Găsește drum de-ntors, în rugi de izbăvire.
Împarte de vei vrea, până și lumea-n două,
În lumea slăbiciunii, și lumea de virtuții.
Aruncă tot ce-i vechi, alegeți haină nouă,
Pune blândețea-n toate, și dă culoare sorții.
Să nu te lași înfrântă de piedici s-or mai pune,
Să te aprinzi ca steaua pe cerul nopții rece,
Să fii tot ce-i frumos, și multe se vor spune,
Rămâi înger iubirii, nu floare, ea se trece!
-->
Comentarii
Împarte de vei vrea, până și lumea-n două,
În lumea slăbiciunii, și lumea de virtuții.
Aruncă tot ce-i vechi, alegeți haină nouă,
Pune blândețea-n toate, și dă culoare sorții.
FELICITĂRI!