un vânt primăvăratic
mângâie gândul răpus de ierni
sfidează trecerea neiertatoare a vieţii
şi-n ceasul al nouălea
răsfaţă cilpa
cu liniştea nepercepută încă
născută din visare
rămân acelaşi cântec
pe aceleaşi clape de ieri
- oare mi-am pierdut strălucirea?
voi afla la cesul adevărului
când nemărginirea
va inventaria totul
până atunci
mă voi ascunde
în tăceri de rutină
şi-i voi cânta timpului
singurul confident
ce îmi împărtăşeşte gândul
ce s-adapă din simfonia
singurătăţii.
-->
Comentarii