singur, mi-am vizitat viaţa. În colţul buzelor,
se afişa un zâmbet. N-am ştiut de care era.
Vedeam în faţa mea doar victorii. Câştigasem
toate bătăliile cu viaţa,
dar nu,
nu erau ale mele. Întotdeauna, alţii şi altele
se perindau
cu bucuria
întipărită pe chip. Niciodată n-am ştiut,
n-am luptat
pentru mine
şi
sufletul a plecat. Voi învăţa să (mă) lupt?
-->
Comentarii