Albastrul gol de necuprins
mare de opal îmi era
închisă cu ţărmuri de ceaţă,
ruptă-n fâşii de vapoare
şi porturi libere de vămi.
Când peste ape răsărit
soarele pupă dimineaţa
pe fruntea cu rouă.
Pe când numele tău amintea
de un ţinut depărtat şi exotic,
cu mâinile ridicate aduceam cerul acasă.
Atunci simţindu-mă răpitul norocos
scăpat din ghearele înstrăinării
am închinat imnuri Transilvaniei.

Comentarii