Când trecea călare pe cal
la răsăritul soarelui
pe câmpia cu întinderi nedesluşite,
era mai frumoasă decât dimineaţa
şi mai înrourată decât ierburile.
O priveam din adâncul
flămând
ştiind că doar norocoşii
mai cred în izbândă,
pe când ceilalţi îngroapă frustrarea
în fântâni surpate.
Iar dacă-n mine se nasc izvoare,
apa lor ţâşneşte din cer
lumina ce vine să-mi pună
cunună de dragoste,
făcându-mă părtaş
la nopţile ei
deluroase.
-->
Comentarii