Cobor din soare, vis şi teamă
pe coasta uitată de oameni şi de zei
marea
se oferă nopţii precum o curtezană
sedusă de lună
dansând, desculţă, pe nisip
sub iasomia înflorită
ploaia clădeşte ziduri şi tăceri
ceaţa-i din ce în ce mai deasă
mi-e teamă
o teamă albă
înserarea
adânceşte absenţe în amurg
priviri alunecă, şerpeşti ceruri minerale,
tarversând timpuri, oameni, umbre
orele sunt negre şi reci
trupurile pierd încet lumina
zăpada şi iasomia ard la fel.
Comentarii