Rătăcind pe un ţărm

 

Cobor din soare, vis şi teamă

pe coasta uitată de oameni şi de zei

marea

se oferă nopţii precum o curtezană

sedusă de lună

dansând, desculţă, pe nisip

sub iasomia înflorită

ploaia clădeşte ziduri şi tăceri

ceaţa-i din ce în ce mai deasă

mi-e teamă

o teamă albă

înserarea

adânceşte absenţe în amurg

priviri alunecă, şerpeşti ceruri minerale,

tarversând timpuri, oameni, umbre

orele sunt negre şi reci

trupurile pierd încet lumina

zăpada şi iasomia ard la fel.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->