Pe când eram cu tălpile pe jar
tu-n mine focul stingând,
dincolo de noapte ajunşi în gol
margini la lume nu mai aveam.
Însămânţându-ţi rana
cu steluţe gălbui,
am rămas cu tine
în ţinuturile acelea străine,
având în gând cuvântul Domnului
şi o lacrimă de acasă.
-->
Comentarii