Autor:Floarea Cărbune
Să-ţi faci autobiografia, descriindu-ţi viaţa, este un act de mare curaj. E ca şi cum, secretele vieţii tale, etalate între copertele unei cărţi, ar fi expuse în „vitrina” lumii, ceea ce implică un risc. Cititorii le pot privi toate faţetele şi le pot „cântări” din toate unghiurile, cu condescendenţă, indiferenţă sau dezaprobare.
Îţi trebuie curaj şi îndrăzneală de a risca, pentru că…nu poţi prevedea cum vor primi cititorii truda muncii tale. Asemenea arheologilor pătimaşi şi îndrăgostiţi de meseria lor, Floarea Cărbune a adunat cu migală cioburi răvăşite prin colţuri de memorie, răscolind şi alungând colbul de pe filele amintirilor mai mult sau mai puţin îndepărtate. A căutat şi a lustruit, cu migala bijutierului, palide gânduri cât şi emoţii sufleteşti acoperite de zgura timpului sau refulate în subconştient, pe care, apoi, cu dragoste şi talent le-a inserat între filele cărţii „Rădăcini”. Spun toate acestea deoarece, fiind un copil născut la ţară ca şi autoarea, inima şi memoria îmi sunt încărcate de mirajul locului copilăriei de când m-am născut şi până am plecat de acasă. Parcurgând filele cărţii, am însoţit-o de-a lungul călătoriei pe firul roşu şi sensibil al rememorării. În memoria scriitoarei, s-au decantat amintirile, rămânând doar frumosul: hora din poiană, Glavaciocul ce toarce liniştit pe sub pletele sălciilor, pădurea de pe deal, mărgăritarele de pe Căldăraru, căluşul, umorul localnicilor, hărnicia, demnitatea şi mândria sătenilor, "moştenire" care i s-a transmis de către înaintaşi, purtată cu sine oriunde ar merge.
"Mulţumesc celor din rândul cărora m-am ridicat, fără ei n-aş fi fost nici eu şi nici cartea", spunea autoarea în faţa consătenilor săi, cu prilejul lasării romanului pe data de 16.06.2010.
„Rădăcini” este o metaforă care doreşte să ne re-amintească sorgintea fiecăruia şi apartenenţa la un neam pe care se ţese respectul pentru valorile strămoşeşti ce vor fi dăruite urmaşilor. Ar putea fi o carte de memorialistică, o carte ce înmănunchează amintiri din istoria localităţii Purani de Videle, Jud. Teleorman, cu tradiţiile şi obiceiurile localităţii dar şi crâmpeie din propria călătorie prin viaţă a scriitoarei:copilăria, şcoala, familia, copiii, nepoţii ş.a.
Un capitol din această carte poartă numele simbolic, „Petale de Lumină” ce cuprinde eseuri şi reflecţiile autoarei ajunsă pe tărâmul serenităţii şi al cunoaşterii spirituale.
Familistă convinsă, mamă a trei fete şi trei băieţi, autoarea dăltuieşte cu sufletul şi cu inima, numele fiecărui membru al familiei, nume ce vor rămâne, prin această carte, eternizate-dincolo de spaţiu şi de timp-gravate în testamentul ei literar „Rădăcini”.
Trecerea ireversibilă şi nemiloasă a timpului nu poate fi îndulcită decât prin iubire, lumină şi căldură în suflete. Aceasta este certitudinea ce a însoţit-o pe autoare de-a lungul întregii ei călătorii.
„ Rădăcini” este o carte originală, în care informaţia alternează cu un profund şi tulburător lirism, ce conferă autoarei un statut spiritual aparte.
Călătorie plăcută în lumea autoarei cărţii „Rădăcini”!
Mihai LEONTE
-->
Comentarii