Am colindat pământu-n lung și marea-n larg,
tot căutând o cale să-mi întâlnesc iubirea,
și-am tot legat catarg lângă catarg,
și aripi mi-am întins scrutând nemărginirea.
Mi-am pus dorul zălog și inima mi-am dat-o chezășie,
timpului. Doar că să îmi mai dea răgaz.
Să pot să te mai caut inc-o veșnicie
prin codrii verzi și-al marilor talaz.
Te-am căutat și te tot caut, iar și iar,
prin munți, deșerturi. Unde te-ascunzi suflete drag?
Fără să știu că umbletul mi-era-n zadar.
Tu, mă așteptai în tinda casei tale stând pe prag.
Atâta timp am irosit din viața asta prețioasă,
Puteam demult să te găsesc, să-ți fiu soție nu mireasă!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Gabi, ai creat un poem superb!
Felicitari!
Cu multă admiraţie şi drag!
Frumos!
Foarte frumos!
Atâtea căutări aveau un rost:
Doar ce obții cu greu îi dai valoare!
Un greu, o lacrimă, te crește mare...
Iubește și ce ai și tot ce-a fost!
Frumos mai e la tine-n suflet dragă prietenă!
-
1
-
2
de 2 Următor →