Rătăcire oarbă

Rătăcire oarbăPlecat-am către tine mânată de un dorCe l-au purtau pe aripi fluturii din viseUn cântec de sirenă-n zările deschiseCând șoaptele rostite se răsuceau în zbor...Dar stelele ascunse dormeau după un norȘi rătăceam în beznă strigând câte-un cuvântMai răspundea șăgalnic c-o adiere-un vântCăci nu știam pe unde-i al șoaptelor izvor.M-am rătăcit în codrii cu frunza de fiorȘi nu găsesc cărarea ce pietrele-a cernitM-aștepți lângă o poartă de umbră srijinitDar nu-ți mai aud glasul ce plânge-ncetişor..Iar sufletul mi-ngheață și gânduri simt că morCă-n rătăcirea oarbă nu văd al tău pridvor...de Gabriela Mimi Boroianu17.12.2014
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • La multi ani, prietena mea draga. Craciun bogat si impliniri la fiecare ceas. Multa lumina divina si acelasi suflet stralucitor pe care l/am cunoscut. Numai bucurii alaturi de cei dragi ! Sa ne auzim cu bine! 

  • Mulțumesc îmbrățișându-te, Rodica!
  • o poezie superba, infiorator de frumoasa. M/am ratacit in codrii cu frunza de fior...

Acest răspuns a fost șters.
-->