O boare caldă a dimineții
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar și dispar în tăcere
toamna deschide porțile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una și înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieții
cu clipe sfinte luminând
peste tristeți
printre frunze reci,
raze de speranță adie...
Comentarii
Mulțumesc mult, mult!